În urma unor mărturii obținute de redacția ziarului Epoch Times din Washington, a reieșit că în China există lagăre de muncă asociate unor spitale, unde medicii efectuează operaţii de recoltare de organe de la deţinuţi politic. La câteva luni după ce Epoch Times a publicat materialele, o organizație care se ocupă de monitorizarea crimelor comise de Partidul Comunist Chinez împotriva mișcării spirituale Falun Gong a cerut unor anchetatori canadieni de prestigiu (David Kilgour și David Matas) să efectueze o investigație independentă asupra acuzațiilor. Ancheta acestora a confirmat cele mai sinistre bănuieli.
Volumul de față, „Organele Statului - Abuzul transplanturilor în China” este reacția medicilor la oroarea dezvăluită de anchetele precedente - o colecție de eseuri, scrise - în mare parte - de medici, unii dintre ei lideri de talie internațională ai chirurgiei de transplant, sub umbrela Organizaţiei Doctorilor Împotriva Recoltării Forţate de Organe (DAFOH)
Relatări obținute de jurnaliști ai ziarului Epoch Times descriau, în 2006, cazuri nemaiauzite despre operații de extragere de organe, pe viu și cu forța, de la deținuți politic. Într-un unul dintre cazuri crimele erau comise de medici ai spitalului Sujiatun, care avea arondat un lagăr de muncă subteran.
Conform mărturiilor, victimelor li se extrag diverse organe, care sunt apoi vândute cu preţuri exorbitante. După operaţie, se recoltează de obicei şi restul organelor spre folosire ulterioară pentru alte transplanturi. «Carcasele» – oameni uneori încă vii – sunt aruncate în cuptoare de cremare pentru a șterge urmele crimei.
Mărturiile, în cazul Sujiatun obținute de la soția unui neurochirurg, vorbeau despre sute de operații de "dezasamblare" a unor deținuți politic, pentru profituri imense obținute de pe piața neagră de organe a Chinei - dar și despre situația neobișnuită a medicilor care erau prinși - cu sau fără voia lor - în această adevărată mașinărie de ucis, organizată de regimul comunist chinez.
Cazul este unic în istoria recentă, prin mărimea operațiunilor, dar și prin cinismul implementării acestei adevărate "soluții finale" gândite de Partidul Comunist ca mijloc de eradicare a practicanților mișcării spirituale Falun Gong.
Unul dintre abjecte aspecte ale întregii povești este folosirea unei meserii nobile - medicina - în scopuri diabolice. Tocmai acest unghi a determinat o reacție vehementă din partea unor medici, care au ținut să condamne crimele - atât prin luări de poziție - cât și prin modificări ale legislației transplanturilor în diverse țări.
Prefața volumului este scrisă de Prof. Dr. Vasile Astărăstoaie
Pentru cel care este preocupat de evoluția științei și de punerea în practică a descoperirilor, mai ales în domeniul biomedical, este evident că secolul XX poate fi caracterizat ca fiind cel mai negru secol în ceea ce privește respectarea principiilor morale. Este secolul abuzului în cercetarea pe subiecți umani, secolul lagărelor de concentrare, secolul utilizării descoperirilor științei de o asemenea manieră încât însăși existența speciei umane a fost pusă în pericol. Concepția scientistă potrivit căreia tot ce este posibil din punct de vedere științific este și acceptabil din punct de vedere moral – ce își are rădăcina în filosofia iluminiștilor francezi – a condus la atrocități inimaginabile. De aici reacția societății și revenirea la un vechi precept potrivit căruia știința trebuie să aibă și conștiință.
Pentru cel care este preocupat de evoluția științelor biomedicale este evident faptul că orice practică în domeniu are un aspect dual. Această dualitate se manifestă evident în domeniul transplantului. În mod cert, odată cu impunerea transplantului de organe și țesuturi în practica medicală, mii de vieți au fost salvate. Transplantul reprezintă o șansă acordată unor persoane de a se „naște” din nou și, în același timp, o șansă pentru alte persoane de a‑și manifesta altruismul și compasiunea, donând părți din corpul lor pentru a da viață altora. În același timp însă, transplantul poate scoate la iveală și ceea ce este mai urât în sufletul oamenilor.
Problema principală în transplant este discrepanța majoră între cererea de organe și oferta mică a acestora. Uneori, când o persoană care se află pe lista de așteptare și singura speranță de a‑și prelungi viața este de a obține un organ, ea poate fi capabilă de gesturi extreme. Astfel, s‑a dezvoltat o piață neagră a organelor în cadrul căreia niciun principiu nu mai este respectat. „Donatorii” din această piață sunt întotdeauna persoane aparținând populațiilor vulnerabile. Cel mai grav este atunci când o asemenea piață este oficializată la nivel de stat.
Când am fost solicitat să scriu o prefață la această carte (Organele Statului. Abuzul transplantării de organe în China), am considerat că este o activitate facilă. Citisem anterior Recoltarea sângeroasă – uciderea practicanților Falun Gong, publicată de David Kilgour și David Matas în 2009, și consideram că prezenta lucrare nu face altceva decât să dezvolte ideile din prima carte. După ce am citit‑o însă, am văzut că este cu totul altceva, că de fapt ne aflăm în fața unui eseu despre decadență, dar și despre măreție.
Cartea prezintă împletirea, în domeniul transplantului, dintre ipocrizie, cinism și standarde duble justificate de un așa‑zis pragmatism. Ipocrizie și cinism manifestate la nivelul organismelor internaționale, al statelor democratice și al companiilor farmaceutice. Altfel cum se explică slaba reacție la dezvăluirile din Recoltarea sângeroasă din partea acestora? Atunci când afirmi că drepturile omului derivă din drepturile naturale, este de neînțeles faptul că la încălcarea acestora într‑o țară reacția este anemică. S‑ar putea răspunde că probele sunt insuficiente. Poate că așa este. Dar atunci, când ai indicii semnificative, ai datoria morală să cauți aceste probe. Oare faptul că în China, în cazul a peste 90% dintre transplanturi, donatorii sunt deținuți și, mai nou, nici nu li se mai declară identitatea nu trezește o suspiciune că de fapt deținuții, inclusiv cei de conștiință, sunt considerați oficial bănci de organe?
De aceea ai un sentiment de amărăciune atunci când, citind această carte, vezi că nu există un efort conjugat de combatere a abuzurilor în transplant. Mai mult, reacția a venit din partea asociațiilor profesionale și a organizațiilor nonguvernamentale, și nu din partea statelor. World Medical Association și organizațiile transplantologilor au fost cele care au reacționat; merită citit capitolul lui Jacob Lavee privind modul în care societatea israeliană de transplanturi a reușit să impună o nouă lege privind transplanturile de organe în Israel, în așa fel încât pentru cetățenii israelieni să nu fie accesibilă piața chineză, donarea de la prizonierii executați în China.
În august 2010, ONG‑ul Doctori împotriva Donării Forțate de Organe a făcut un apel către companiile farmaceutice prin care le solicita să evite implicarea în transplanturi care ar putea fi acceptabile din punct de vedere legal, dar nu și etic. Știm că toate companiile farmaceutice clamează principii etice, își popularizează codurile de etică și afirmă că activitatea lor, inclusiv cea de cercetare, este numai și numai în folosul pacienților. Răspunsul companiilor la acest apel a constat în nouă studii clinice noi, implicând 1 200 de organe transplantate, desfășurate în spitale civile și militare chineze. Cu alte cuvinte, companiile farmaceutice nu numai că își promovează și vând medicamentele în China, dar și susțin dezvoltarea transplantului chiar în aceste condiții de abuz. Nu este o ipocrizie justificarea acestora că de rezultatele cercetării vor beneficia pacienții din întreaga lume? Este etică utilizarea suferinței și vieții unora pentru a reduce suferința și a prelungi viața altora?
Dualitatea poate fi observată și în atitudinea profesioniștilor din domeniu. Unul dintre principiile profesiei medicale, nu numai al bioeticii, este să nu faci rău (primum non nocere). Fiecare absolvent al unei facultăți de medicină și fiecare medic, indiferent de țara din care provine, jură că va respecta acest principiu. Această carte ne prezintă, pe de o parte, medicii care efectuează transplantul recoltând organe de la deținuți, iar pe de altă parte, reacția celor care, individual sau prin intermediul organizațiilor profesionale, solicită reglementări care să protejeze drepturile omului.
Spuneam că această carte ne vorbește despre dublul standard și așa‑zisul pragmatism politic. Dacă faptele prezentate atât în Recoltarea sângeroasă, cât și în prezenta carte ar fi fost dezvăluite ca fiind desfășurate în România sau altă țară de aceeași talie, am fi asistat la reacții violente din partea marilor puteri și din partea Uniunii Europene, a ONU sau a altor organisme internaționale. Dar pentru că s‑au petrecut și se petrec în China, astfel de reacții nu există. Justificarea constă în faptul că interesele economice și politice sau reacția pe care ar putea să o aibă China îi fac pe decidenți să fie mai mult decât prudenți. Ei preferă să nu observe încălcarea drepturilor omului pentru a nu provoca un conflict. Aceasta cred că este și explicația pentru care Matas și Kilgour nu au primit Premiul Nobel pentru Pace (deși au fost propuși) și, în schimb, a fost acordat fie președintelui Obama, la câteva luni de la învestire, fie Uniunii Europene (nu știm pentru ce activități).
În același timp, cartea te încarcă de speranțe. Mesajul acesteia este pozitiv. Te încarcă de speranțe pentru că vezi că principiile etice se pot afirma; în fața unui stat puternic, susținut prin neimplicare de alte state puternice, un grup de oameni – parlamentari, activiști în domeniul drepturilor omului, medici, juriști, cetățeni simpli ai unor state, cu toții uniți prin comuniunea sentimentelor și a ideilor – poate determina o schimbare. Te încarcă de speranțe pentru că, încet‑încet, cei „slabi” și oprimați de stat văd că cineva îi apără. Te încarcă de speranță pentru că evoluția este spre afirmarea sentimentelor umane și împotriva lăcomiei și opresiunii.
Această carte nu este despre transplant. Este o carte despre spirit civic, despre dreptate, despre demnitate și nu cred că va exista un cititor care să nu fie influențat. Este o carte care trezește reacții (pro sau contra), este o carte vie, pe care orice membru al societății trebuie să o citească.
Prof.Dr. Vasile Astărăstoae.
Cartea, Organele Statului - Abuzul transplanturilor de organe în China , împreună cu un alt volum - „Recoltarea Sângeroasă - Uciderea practicanţilor Falun Gong pentru organele lor”, care arată rezultatele raportului actualizat Kilgour-Matas, au fost ecranizate în documentarul Human Harvest (Recoltarea Umană).
Prin interviuri cu experţi, martori şi beneficiari ai transplanturilor de organe din China, filmul dezvăluie una dintre cele mai grave crime împotriva umanităţii care are loc din 2001. Zeci de mii de intervenţii chirurgicale de transplant de organe în China au folosit organe provenite de la prizonieri de conştiinţă (majoritatea ucişi chiar prin extragerea de organe), în cea mai mare parte practicanţi Falun Gong. "Cred că e mai uşor să pretinzi că o crimă de o asemenea magnitudine nu este reală", spune regizorul Leon Lee. "Dar dovezile sunt copleşitoare".
Filmul a avut reverberaţii în toată lumea, determinând acțiuni - inclusiv legale - împotriva atrocităţilor de recoltare de organe.
Pentru a comanda cartea, vă rugăm să completați formularul de mai jos. Câmpurile obligatorii sunt numărul de telefon, adresa de email și numărul de bucăți. Livrarea se va face prin poștă, numai pe teritoriul României. Costul cărții este de 35 de lei (include TVA), la care se adaugă 2,5 lei taxă de transport. Plata se face prin ordin de plată, pe care o veți putea efectua după ce primiți proforma de la noi, prin email.
Dacă doriți să ne contactați o puteți face completând formularul de mai jos: